Poezii

Cantec de leagan Foaie verde soare Cinci pitici la pescuit Frig in beci de saracie Noi privim spre mai daunazi Frunza verde trei lulele Focul arde-n paie ude Telefonul suna

Teama Atunci când noi respingem pe-alții Sau îi declarăm învinși Facem asta tot de teama De a nu fi și noi respinși Judecăm pe alții crunt Judecăm chiar și pe frați Tot de teama să nu

Poeților Au nu este apa apă care apă a fost mereu Ce pământul ni-l adapă cum a dat-o Dumnezeu? Atunci de ce toate încearcă să se facă apă plată Scriind versuri ne-nțelese nici de ei măcar

Talente moarte Care, unde-s ale noastre prețioasele talente, Cu care ne mândrim tăcuți și visători în stări latente? Vrei ca toți să te cunoască

Somn geometric Simt negru cum mă alb Pe lângă verde-albastru Rotund privind în cerc Pătrat mă doare capul Plouă-n sus cu soare noaptea Udă pixul și parcarea Muntele din groapa

Prostia Culegem roada încolțită dintr-un grăunte de prostie Și ne hrănim cu ea copiii mai semănând încă o mie Nu credeam că sunt pe mare și purtat sunt de a ei valuri Dar am înțeles când

Cine vrea? Cine vrea să mă omoare Să o facă cât sunt viu Altfel nu mai are rost După moarte să întrebe El sperând să mă omoare Dacă viu am să mai fiu Cine vrea să mai trăiesc Mă ajute

Toate vorbele pe care Le credeam mai ieri destepte Si traind cu sensul lor, Stiam ca-s vorbe intelepte Dar cand am vrut sa le rostesc Nu am gasit nici o placere Caci toate vorbele acelea

E usor sa fii roman Daca esti la tine acasa In casa ta nu esti strain Cand cu romanii stai la masa Tu, roman din Romania Cand plangeai plangeai acasa Noi plangeam printre straini Acum nu

Romaneste m-am nascut Si romaneste am zis \"Mama!\" Romaneste am crescut Si romaneste mi-am dat seama Romaneste au vorbit Parintii mei inrtuna Romaneste voi vorbi Si azi, si maine,