mie
niciodată de ajuns
iubirea ta...
formează arcade strâmbe
pentru inima mea
învelită în prosoape albe și calde
o dată pe săptămână
la SPA-ul epavă
de sub palma ta
tu
spui că mă
de câte ori ne-am ucis
cu ochii închiși
învingând peretele comun dintre noi
în după-amiezile domoale
de timp ploios
tu mă întrebai "de ce"
iar eu solicitam vizite la psiholog
să îmi ajute
Îmi strigi printre dinții încleștați în nimic
Cadru cu cadru ți se derulează iubirea
pe suprafața unei pietre șlefuite de timp
la poarta Paradisului
Boarfele...
ți s-au cuibărit
pe
mama
îmi scrie cu unghia pe zidul nopții
de lângă colțul patului
formula de germinare
își împarte liniștea între brațele veșnic deschise
ca între două sărbători
și nu înțelege
unde sunt
și-au făcut nebunii țigări
cu tutun ales dintre aripile aurii și uscate
ale fluturilor vărsați la moara care macină gratis
vise și îndoieli
Ești un fel de cuib
în care mama vultur nu are
CM