Poezie
Mama
1 min lectură·
Mediu
mama
îmi scrie cu unghia pe zidul nopții
de lângă colțul patului
formula de germinare
își împarte liniștea între brațele veșnic deschise
ca între două sărbători
și nu înțelege
unde sunt picioarele ei
mușcate nepoetic
de neculoarea ce se întinde în ea treptat
mama
mi-a pus pe frunte botezul
strecurându-mă pieziș printre sărbători
încă dinaintea răsăritului
când picioarele ei călcau moartea
care mi se ascundea sub pat
uneori spatele îi zvâcnește
și se crapă
ca un costum prea mic
iar pântecele ei
încă germinează pumni mici
gata să se încleșteze în cârligele vieții
mama
își strânge sărbătorile în șorț
făcându-le ghem
și mi le pune în valiză
înainte de ultima plecare
spatele ei încovoiat
îi lipește șoptirea de inima mea
-Acum, ai și tu mamă, sărbătorile tale!
012781
0
in rest, nu prea mai sunt sugestii. e un text mult mai cursiv acesta, in care ai vorbit mai putin si ai transmis mai mult. iar cuvintele cheie de gen dor, lacrimi, sarit, iubire, vise, etc lipsesc si sunt compensate de ceva mult mai bun, anume, niste imagini care reusesc sa construiasca ceva ce ajunge la cititor.