Poezie
răsare soarele
1 min lectură·
Mediu
Răsare soarele. Buricul tău e legat
de buricul lui printr-un cordon ombilical nevăzut
ce nu poate fi tăiat de nici o sabie
- cu toate acestea fiecare își păstrează
libertatea de mișcare de la început
asemenea sferelor rostogolite
pe un tobogan uriaș. Haos și ordine
într-o perfectă îmbinare. Alb și negru
amestecîndu-se în văz și orbire,
în cerșetorul mincinos și în înțelept.
Dar altfel, mereu altfel e totul…
Imaginează-ți o zi fără soare
ca un condamnat la moarte fără cap,
ajuns printr-o ironie
sub respirația tăioasă a ghilotinei.
Încearcă să simți spaima călăului, neputința lui
de a arăta regelui și mulțimii
mult rîvnitul trofeu: roata de floarea–soarelui.
012.370
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “răsare soarele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/232609/rasare-soareleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
e un pastel al neputintei umane. Felicitari!