Poezie
omul
1 min lectură·
Mediu
Se întoarce omul în sine
și nu se mai regăsește,
ca într-o galerie cu oglinzile sparte.
Își pune repede o mască
pentru ca apoi să deplîngă,
în singurătate, smulgerea ei.
O construcție neterminată - omul.
O piatră care tremură.
Se mai văd și acum schelele
abandonate
așa cum le-a lăsat Ziditorul.
Trece timpul, cu ochi mari, de hoț.
001.398
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “omul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/230924/omulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.