Poezie
destin
în memoria celui mai bun prieten al meu, poetul ion chichere
1 min lectură·
Mediu
Fericit cel ce ia cu sine
cînd pleacă din această lume
doar atît cît poate legăna pe o palmă,
căci în cealaltă e pedepsit
să țină strîns, ca pe o taină,
nimicul din care s-a născut.
Răsare soarele. Sunt eu cel ce
aleargă desculț pe discul lui auriu
pentru ca apoi să nu-și mai recunoască urmele?
Haotic și fără oprire e totul:
se face că stăm față în față
și rotim între noi un titirez
- eu într-un sens, tu în celălalt -
pînă cînd acestea devin unul singur.
001.268
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/230276/destinComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.