Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
Vine o mînă străină și mă ia de aici.
Odată cu mine soarele se face nevăzut
pe cer. Cine să-mi dezlege, Doamne,
la ceasul facerii, chipul și asemănarea
celor ce pier?
Se-nvîrte fusul mamei ca pămîntul de repede
răsucind firul vieții și-al morții
- mpreună. Mi-e teamă, seacă apele, aud
roata morii, peste timp, ca un clopot
cum sună.
Inima-mi bate la porți fără lacăte,
pe care le descuie, în dansul lui,
numai vîntul. Doar cel ce așează
stele pe cer simte deschizîndu-se
înlăuntru-i Cuvîntul.
001.516
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/226688/textComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.