Poezie
speranță
1 min lectură·
Mediu
Plînge copacul. Lacrimile lui coboară pe pămînt
cu pași ușori, de înger.
Clipa e grea și nesigură -
ulcior cu miere pe capul unei femei
părăsite. Tu rîzi.
Rîsul tău clatină sîmburii în măr
ca la-nceput. Apoi e liniște, femeie,
n-a fost să fie decît un foc rece, neutru.
N-a adunat împrejurul lui nimic,
nici n-a îndepărtat moartea.
Doar amintirea a rămas să plutească
pe ape - lumînare aprinsă
în coajă de nucă.
O va găsi un copil
și o va ocroti,
la piept,
ca pe un pui
abia ieșit
din găoace.
001.331
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “speranță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/226578/sperantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.