Poezie
omul temător
1 min lectură·
Mediu
Cerul cu stelele și omul cu inima-n piept
departe...departe...
moartea
fuge înainte lepădîndu-și
nenumăratele-i cozi de șopîrlă.
În mijlocul clipei
omul
bate tobele, bate tobele,
numai astfel le poate dovedi nevinovăția.
Apoi se ascunde - victorios -
în spatele unei batiste albe.
Dintr-odată întregul se rupe
în două jumătăți ce urmează
mișcarea perfect descompusă a timpului.
E noapte, e noapte.
Omul adoarme cu ochii deschiși.
Îi e teamă că de îi va închide
or să dispară - pentru totdeauna -
stelele de pe cer, inima lui din piept...
001.268
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “omul temător.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/226465/omul-tematorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.