Poezie
rătăcire
1 min lectură·
Mediu
Răstorn clepsidra să îmi liniștesc sufletul.
Femeie, mirarea ta a oprit vîntul în sălcii…
Acum orice cuib, cît de mic,
ia locul unei ore pierdute.
Toate se schimbă, doar eu rămîn același
fruct ce mi se usucă în palmă.
Doamne, semințele au fost stele
pe cerul dintîi!
Strig. Tu taci din priviri
asemeni primilor oameni.
Ne iubim ca și cum ne-am rătăci
unul în înțelesul celuilalt.
001.232
0