Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

reîntoarcerea

1 min lectură·
Mediu
E dimineață
femeia are mîinile mai lungi decît moartea
scoate din pîntec un copil
și îl dăruiește mării
marea îl leagănă, îl leagănă
pînă îl face nevăzut
desenez cu degetul în aburul zilei
o fereastră și plec să îl caut
marea atîrnă undeva sus
aud țipătul păsării care noaptea
se face pește. Doamne, cîtă îngăduință ai
față de cei ce obosesc zburînd!
În jurul meu totul e semn și zbatere
orchestra e luată de vînt
și dusă în larg unde muzica ei
se aude din ce în ce mai tare.
Eu înaintez, înaintez
fără a bănui că după ultimul sunet
mă voi întoarce în pîntecul mamei
ca lumina în piatră, ca pasărea
în locul din cer
unde a fost săgetată
001265
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “reîntoarcerea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/206454/reintoarcerea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.