Poezie
fotografia
1 min lectură·
Mediu
M-am trezit pipăindu-ți fotografia
buzele tale s-au mișcat. ce-ai vrut să spui?
cărui zeu i te plîngeai de înstrăinare?
mi-am rupt toți nasturii, ți i-am dat
și tot n-ai vorbit. îți citeam
în palmă că nu se mai face ziuă
că se vor opri ploile și copiii noștri
vor crește nebotezați. Îți amintești?
Trecea pasărea de la un capăt la altul al cerului
nu se întîmpla nimic, doar ea pierdea în greutate
pînă n-a mai avut nevoie de aer să o susțină
atunci am strigat: dacă tu nu mă întrebi nimic
eu ce să răspund? te pîndeau din umbră viclene
lucrurile de care te-ai lepădat
visul tău de unde, dimineața, o să fugă
cu hainele în brațe un bărbat
sunt eu? Eu cel trist, cel cu
degete pentru toate clapele pianului deodată?
eu cel desprins din îmbrățișarea ta
cu sînge pe piept ca o floare din lună?
Mințeai femeie și a mirosit a măr copt,
a cîine cu coada tăiată, a plîns de nebun.
Fă ceva,hai,fă ceva acum
cînd eu îți pipăi fotografia
și părul tău îmi pare
un pericol mai mare decît înecul.
011919
0
tare greu se citeste poezia asta din cauza versurilor taiate prost.