Poezie

ceas

1 min lectură·26 iunie 2006

Mediu

pentru corina și gigi secheșan

Sfielnic ceasul. Parc-al lui schelet

cu sînge de fecioară a fost uns,

mă pierd în mine precum roua

în uscăciunea ierbii s-a ascuns.

Piatră de moară, timpu-ncet mă roade,

în măcinarea lui sînt doar un bob –

uiumul dat păsărilor în ceruri

unde la împărat se-nchină rob.

Inima-mi grea, vîrtej ascuns în carne,

s-a risipit asemeni unui nor,

ceasul a stat, în locul lui se-aude

al sufletului ticăit ușor.

Secunda morții fără conținut e

- șarpe stors aprig de venin –

totuși la ea ne repezim cu toții

ca băutorii la un vas cu vin.

001.347

Costel Stancu. “ceas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/190352/ceas

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.