Poezie
artificiu
1 min lectură·
Mediu
acestei eprubete îi voi spune ‚mamă’
am să-i plîng la piept tîrînd-o după mine
( în grabă lovim cu tîmpla păpușile spînzurate deasupra ușii
au chipul vostru au chipul vostru strigă cineva în zadar )
alergăm pe străzi unde manechinele
și-au desfăcut brațele cît ține vitrina
ne prind ne îmbracă în hainele lor
apoi rîd arătîndu-ne cu degetul
privesc în spate umbra manechinului seamănă leit cu a mea
punem cîte un ban în palma fiecăruia și ieșim
totul pare normal ochitorii exersează pe aceeași
inși spălăciți cu cartoane legate de gît
trecem mai departe și cumpăr flori fiindcă ( știu )
din mama nu va rămîne decît
un os atîrnat undeva în afara lumii
eu voi veni zilnic și îl voi clătina
apoi întorcîndu-mă acasă am să lovesc
cu tîmpla păpușa spînzurată deasupra ușii
cineva o să strige
are chipul tău are chipul tău.
001.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “artificiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/187968/artificiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.