Poezie
ars...
1 min lectură·
Mediu
costel stancu intră liniștit în oraș convins că totuși omul
e ceva mai mult decît o găselniță a lui dumnezeu
ar dori să uite tot însă memoria lui seamănă cu
o groapă ce se adîncește pe măsură ce vrei să ieși din ea
și astfel nu poate fi fericit degeaba îl iubiți îl urîți
voi o sută de femei alungate cu pietre
zadarnic căutați la picioarele sale iertare el trece mai departe
găsind în dreptul fotografului același ins fără
o față anume ( își va aminti
tîrziu mișcările lui prevestitoare de dezastru)
el se deosebește de ceilalți tocmai fiindcă nu-i poate imita
știe că nu există sfîrșit și trebuie mimat unul
trebuie găsit un joc, dacă joc poate fi acesta unde
moartea e trișorul pe care-l prinzi
dar de fiecare dată el îți arată mînecile goale.
001.377
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “ars....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/184573/arsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.