epigrame 46

Excelente poante, ca de obicei!
Atenție, însă, că se pronunță și se desparte în silabe \"ge-ne-a-lo-gi-a\", nu \"ge-nea-lo-gi-a\" și atunci, ritmul are probleme la a doua epigramă.
Dacă la \"imperialistă\", de la \"Epigrame 44\", au fost soluții simple, aici nu știu ce s-ar putea face. Eu am avut o epigramă bunicică, publicată în \"locuri cu pretenții\", care se termina cu \"Arborele genealogic\" și, de când am aflat ce v-am spus și dumneavoastră despre acest cuvânt buclucaș, am renunțat la ea definitiv. Dar, dacă un coleg nu-mi atrăgea atenția, pur și simplu nu mi-aș fi dat seama. Așa că, informația primită de la altul, verificată apoi de mine în dicționare, o dau și eu mai departe, în folosul altui coleg...

Mi-a sunat și mie puțin forțat, am înlocuit, pe hîrtie cu altceva, în ton, dar am postat-o așa să văd dacă mă înșel sau nu. Mersi de observație.

Costel, ai rezolvat bine situatia inlocuind genealogia cu originile. Se putea insa foarte bine inlocui intreg versul II si cu \"Geneza noastra nu ne cruta\".

Desigur, filologii sunt si impotriva lui \"ca sa\". Personal nu vad de ce deranjeaza, mai ales in epigrama.

Ca să spun așa, filologii noștri nu sînt clari în multe privințe...În limba vorbită se folosește \"ca să\" frecvent, iar epigrame e o spunere.
M-am gîndit la \"geneză\", (în altă formulare, bineînțeles), dar mi s-a părut puțin...blasfemiator. Oricum, nu pot scrie epigrame creștin-ortodoxe. Păcate tot fac...
Cu gînduri bune.