Poezie
sonetul Întîlnirii
1 min lectură·
Mediu
De ce mă chinui, Doamne, sunt eu robul
ce l-a mușcat de mînă pe stăpîn;
iar cînd a fost iertat, ca un păgîn,
a otrăvit cu fiere, pîinii, bobul?
De ce-mi îngădui, oare, să rămîn,
sub apa desfătării-n van, microbul;
să mă apese ura precum drobul
cu care frîngi spinarea la hapsîn?
De ce, împins de omenești ispite,
îmi caut izbăvirea-n ciuturi seci;
cuvintele din gura-ți auzite
le simt decît cristalele mai reci?
Dar ajungînd ’nainte-ți, Preamărite,
te-aș fi-ntrebat atîtea că am tăcut pe veci.
001.710
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “sonetul Întîlnirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1775800/sonetul-intilniriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.