Poezie
viziune
1 min lectură·
Mediu
Bărbatul și femeia cern,
pînă la transparență, nisip. O furnică
mută dealul să poată răsări, întreg,
soarele. Se trăiește-n deșertăciune,
nici să mori liniștit nu e
chip; te pîndesc de sub pietrele
fierbinți ale somnului rozătoarele.
Ca o sabie de sticlă pe creștet
se frînge ora acum. O mînă
împarte viilor și morților albe pîini
de pămînt. Mă opresc, descumpănit,
la mijloc de drum. Nu mai știu încotro
s-o apuc și nici dacă
am fost cîndva sau mai sînt.
001.760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “viziune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1773221/viziuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.