Poezie

îndemn

1 min lectură·10 martie 2008

Mediu

Nu te-ai săturat să cauți răspunsuri

în praful de pe tobă? Ridică privirea:

omul e el însuși doar în uitarea de sine.

Deschide-ți apoi inima. Ce sens are să păstrezi

calde, la nesfîrșit, așternuturile singurătății?

Să scormonești pămîntul parcă

ți-a fugit iubita cu un greier?

Oprește-te, ai mimat destul.

Ia-ți îndoiala și umblă!

Te vei prăbuși des, nu renunța

- poamele căzute sunt cele mai dulci.

Cu timpul, ai să te regăsești în rotunjimea lor

imperfectă ca la început, în pîntecul mamei,

nesătul să te tot naști.

001.470

Costel Stancu. “îndemn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1772829/indemn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.