Poezie

psalm tîrziu

1 min lectură·9 ianuarie 2008

Mediu

Paznic ți-am fost cînd te duceau,

pe deal, sub apăsarea crucii grele;

cămașa ți-am rîvnit-o, n-am știut

că îmi trăgeam la sorți propria piele.

Și te-am hulit. Vina-ți o auzisem

din gura preoților mari,

ne-nțelegînd atunci de ce îl iei

cu tine-n cer pe unul din tîlhari.

Ce-n dreapta ori în stînga îndura

același chin, dar totuși altul.

Căci el făcea doar umbră pe pămînt

în timp ce tu cutreierai înaltul.

Am pus chiar umărul să-mping

piatra care-ți pecetluia mormîntul.

Să nu îți fie trupul luat și dus

acolo unde-i scris, adînc, Cuvîntul.

Am chipul vînzătorului tău, oare,

cînd mă privești, de-acolo , din înalt?

Sau liniștit să-mi beau înghițitura

apoi să-ntind paharul celuilalt?

001.292

Costel Stancu. “psalm tîrziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1762343/psalm-tirziu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.