Poezie
Cinema
1 min lectură·
Mediu
Beznă ca-n albeața ochiului.
Dumnezeu
- un plasator îngrijorat-
ne cere biletele,
ne ia de mînă,
ne așează pe fiecare
în scaunul său.
Cînd sala e plină,
își face cruce
aprinde lumina
și ne poftește afară.
Fluierăm, urlăm,
vrem banii înapoi.
Nimeni nu înțelege
că viața omului
e un film proiectat,
la nesfîrșit,
pe ecranul unui
cinematograf plutitor
între aici și dincolo.
Iar astăzi
o să fie furtună!
001.318
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “Cinema.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14059210/cinemaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.