Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cinema

1 min lectură·
Mediu
Beznă ca-n albeața ochiului.
Dumnezeu
- un plasator îngrijorat-
ne cere biletele,
ne ia de mînă,
ne așează pe fiecare
în scaunul său.
Cînd sala e plină,
își face cruce
aprinde lumina
și ne poftește afară.
Fluierăm, urlăm,
vrem banii înapoi.
Nimeni nu înțelege
că viața omului
e un film proiectat,
la nesfîrșit,
pe ecranul unui
cinematograf plutitor
între aici și dincolo.
Iar astăzi
o să fie furtună!
001306
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
68
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “Cinema.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14059210/cinema

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.