Poezie
Copilul
1 min lectură·
Mediu
Stau singur într-o cameră,
ascult ticăitul ceasului.
Ora e rotundă,
nu pot ieși din ea.
Cine sînt?
Privesc disperat cum îi plouă
pe oamenii din hîrtie.
Ei sunt veseli,
dansează, dansează.
Unde e bine,
dacă nu sub talpa lui Dumnezeu?
Ușa scîrțîie.
Cine-i acolo?
Intră un copil,
îmi aduce jucăriile sale.
„Joacă-te, mă îndeamnă, poate așa
îți vei aminti cine ești.”
001.055
0