Poezie
Așteptare
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc?
Sau mi s-a făcut o înscenare a vieții?
Nu sînt decît un vîrtej de frunze
într-o gară pustie? Un dans
între șinele de cale ferată
ce se încurcă, pentru totdeauna,
în memoria acarului?
Undeva, în colț,
un copil așteaptă, așteaptă…
El e singurul care mai are amintiri
- ace înfipte cu voluptate
în păpușa de cîrpă a creierului.
Trăiesc? Sufletul meu s-a stins
sau încă pîlpîie în fereastră?
Nu-mi răspunde nimeni.
Copilul așteaptă, așteaptă…
El poartă, la gît,
cheița de aur a tainei.
Cîntă:
„Într-o dimineață aici va opri
un tren plin cu jucării…”
Nimeni nu se îndoiește de asta.
001.026
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “Așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14058951/asteptareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.