Poezie

Scrisoare mamei

1 min lectură·26 octombrie 2014

Mediu

Sînt sănătos, mamă. Doar că, adesea,

îl cert pe Dumnezeu. El tace și

pentru fiecare cuvînt greșit

eliberează cîte o vietate din capcanele

întinse de mine pe întuneric,

atunci cînd îmi închipui

că nu mă vede nimeni.

Vînătoarea mea e mai mult o joacă.

Dar tu știi asta, mamă.

Cum presimți și că mă voi întoarce

curînd și poarta mi-o va deschide vîntul,

vechiul meu prieten din vremea

cînd înălțam împreună zmee.

Acum trebuie să fie atît de bătrîn de nici

nu-mi închipui cum mai poate împrăștia,

cînd e supărat, țiglele de pe casă. Þiglele care,

în copilărie, îmi păreau pagini rupte

dintr-o carte de povești de o vrăjitoare rea

și alergam prin tot satul să le prind,

să mi le citești seara, înainte de culcare.

Sînt sănătos, mamă. Chiar dacă în zilele

cît am fost plecat, inima mea a ars mocnit

ca o miriște udă! Cînd ne

vom revedea, o să răsară grîu fraged

și în el macii ochilor tăi ce au plîns

pînă dincolo de mormînt.

Pînă dincolo de cuvînt.

001.125

Costel Stancu. “Scrisoare mamei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14058591/scrisoare-mamei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.