Poezie
Mica apocalipsă
1 min lectură·
Mediu
curge vinul, punem vițelul cel gras
la proțap. nimeni nu își mai toarnă
cenușă în cap. ne iubim fără noimă
apocaliptic și laș. soarele și luna răsar
împreună peste oraș. zadarnic
cel plecat în ceruri vrea să-l ocrotească
pe cel rămas. e ca și cum în buzunarul
surdului ar ticăi un ceas. timpul
sieși răbdarea nu-și mai îndură.
clipa plesnește – inimă de cal
alergat peste măsură. se rupe
osia lumii. mîna se desprinde
din cui. uneori, omul se naște al tuturor
și moare al nimănui.
00897
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “Mica apocalipsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14057803/mica-apocalipsaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.