Poezie
Ultramarină
1 min lectură·
Mediu
E liniște pe țărm,
privesc norii,
poate sunt fericit
Apoi vii tu, femeie.
- vîntul umflă, rușinat,
poalele unei rochii de spumă –
Mi-e teamă,
nu mă pot împotrivi,
ne iubim pînă ce
nisipul ticăie în clepsidră
Dumnezeu se joacă
cu ancora inimii mele:
o scufundă,
o ridică,
o scufundă,
iar o ridică
și tot așa
pînă într-o zi
cînd, sătul de atîta joacă,
o va abandona
pe fundul
mării.
00948
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “Ultramarină .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14057585/ultramarinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.