Poezie

Prima vînătoare

1 min lectură·7 octombrie 2014

Mediu

Demult, credeam că stelele căzătoare sînt

stropi de lapte picurați de pe boturile

puilor de lup. Mi-ar fi fost teamă să-i întîlnesc,

dar seara, în așternuturile calde,

mă jucam cu ei, în gînd, pînă adormeam,

sperînd să-i regăsesc dimineața

prinși în capcanele moi ale visului.

Am crescut, a venit vremea primei vînători.

Tata m-a silit să imit urletul lupilor

cum numai eu știam să o fac,

să-i scot în bătaia puștii.

Auuu! Auuu! am strigat.

Noaptea s-a clătinat și a curs peste margini.

Mă rugam să nu cadă tocmai atunci vreo stea,

să le dea de gol ascunzișul.

Auuu! mi-a răspuns din depărtări

un urlet ce semăna, dureros,

cu glasul meu de copil.

001.039

Costel Stancu. “Prima vînătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14057375/prima-vinatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.