Poezie
Iluminare
1 min lectură·
Mediu
Venea la mine cu umbletu-i
rar. Luna îi ascundea goliciunea
în cel din urmă pătrar.
Cuvintele, altădată întregi,
se prefăceau în sfielnice șoapte,
aș fi mușcat din măr dar încă nu
schimbasem dinții de lapte. O
primeam înlăuntru-mi, nu știam
de-i devreme ori prea tîrziu. Simțeam
că a fost cu mult înainte
să fiu. La marginea lumii, nu înțelegeam
cine e, cine sînt. Parcă priveam
prin gaura de cheie a unui,
proaspăt, mormînt. Și tot căutînd,
împrejur, pentru toate răspuns;
de soare m-am simțit,
pe de-a-ntregul, pătruns!
001.690
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “ Iluminare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/13986606/iluminareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.