Poezie
A doua zi...
1 min lectură·
Mediu
A doua zi după moartea mea,
soarele răsare în același loc. Femeile
își alungă, ca de obicei, pe ferestre, amanții,
biciuindu-și apoi trupurile cu mănunchiuri de
urzici, să le frăgezească pentru un nou păcat.
Bărbații continuă războaiele începute
cîndva ori pornesc altele, mai absurde.
Cerșetorii ies, iarăși, pe pod,
lacomi precum apa ce-i oglindește.
Păsările scurmă, în cer, după
mărgeaua de sticlă limpede a dimineții.
Ziua trece repede. Conștientă de propria-i
zădărnicie, nu-și face cuib aici.
Viața a rămas la fel. Oare,
moartea mea nu a schimbat nimic?
Nu văd, dintr-odată, orbii? Nu se aud
cuvinte din gura mutului ? Nu s-au înfrățit
filozofii cu proștii? Sămînța cu vidul?
Șarpele cu călcîiul? Nu se oprește, o clipă,
timpul, să-și contemple măreața-i trecere?
Mai tîrziu, pe boltă, tremură aceeași lună
cu sunetul ei de, singură, clapă albă
în pianul întunecat al nopții.
Femeile își primesc înapoi, pe ferestre, amanții.
Bărbații beau pentru victorie sau înfrîngere.
Cerșetorii adorm obosiți. Păsările se închid
sub găoace, așteptînd să fie ouate.
Totul, firesc. Îmi pare că nici n-am murit.
013.089
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “ A doua zi....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/13986243/a-doua-ziComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SMSMSilvia Miler✓Blanda trecere in revista a succesiunilor noapte-zi-noapte, viata-somn-viata, totul ramanand neschimbat, nepasator la plecarea-ti - un amanunt ce nu tulbura cu nimic rutina... Doar tu, spectator al vietii, observi totul, in acest moment de ragaz, din spatele cortinei... Filmul cotidian ce se deruleaza rapid - pe negandite insa cu precizie de ceasornic elvetian - iti ofera calm, relaxare si nedumerire firesca atunci cand il revezi, cadru cu cadru, in sens invers. Desi prezinta realitatea cruda, imaginile din prima parte a poemului sunt surprinse in lumina alburie a zorilor cand toate culorile, usor diluate, iti trezesc o oarecare duiosie: vezi totul clar dar surazi intelegator... Tumultul zilei acopera totul, estompeaza linii, personaje, fapte si trairi cu toate ca, lumina puternica ar trebui sa confere individualitate. Obositi de prea multa evidenta ochii prefera sa ramana fie inchisi, fie atintiti pe linia orizontului renuntand la detalii. Lumina serii, prin trecerea in revista a culorilor, readuce viata personajelor la stadii primordiale... atat de firesc
0