Poezii

În nisipul umed Pașii mei se sting, Cu lumină-n suflet Zorii îi disting. Spargi în valuri norii Dinspre orizonturi, Îți privesc cocorii Cum salută porturi. Ceața se-nfioară Lin..de briza

Þi-am atins cu buzele inima Și m-a cunoscut, Þi-am atins cu buzele ochii Și m-au văzut, Þi-am atins cu buzele palma Și m-a mângâiat, Þi-am atins cu buzele mintea Dar s-a scuturat.. S-au

Îmi simt prin gust amar tristețea E-o nouă lecție de viață Ce am primit-o pe-ndelete Cu seci imagini față-n față. Înghit în sec si rîd, de teamă Că n-o voi ințelege toată; Mă-neacă valuri, ma

De n-ar fi fost Dalila-n acea seară, Ai fi avut și-acuma părul lung Și n-ai mai fi erou fără de țară, Tot căutându-ți forța, îndelung.. Plătit-ai scump, elogiul frumuseții Regreți și-acum o

În lumea voastră cinică și plată M-am prăbușit ca un cocor naiv. Și rup văzduhul brusc, ca o săgeată, Să simt ce pur e cerul, fugitiv.. În lumea voastră cinică și plată Fur viața..dinspre

Am incercat sa spargem vechi tipare traind cu sete, paralel cu viata, ne-am imbatat cu vise lucitoare... dar ne-am baut si zilele din ani... si ne-am trezit nocturni, in

Cu sunet de fanfară O lume-ntreagă cîntă! E ziua cînd iubirea Se-anunță..fremătîndă. Iar gloata speriată De groaznica povară, Ieși buluc pe stradă Forțînd-o să apară.. Iubirea asta,

În timp ce dormeai eu îți mîngîiam visele, în timp ce visai... îți vegheam respirația, în timp ce zîmbeai îți deschideam porțile cerului.. în timp ce tresăreai îți așterneam liniștea la

Îmi amintesc de-un zâmbet, Un zâmbet ideal Și mă întorc în suflet În timpul ireal. Privesc cu ochii minții Tablouri din trecut Icoane dragi, iubiții, Prezentului meu mut. Adânc, încui de

Între mine și tine e un zid.. pe care dacă l-aș trece, l-aș dărîma lovindu-te.. din graba de a fi mai aproape.. și-ai cădea, încercînd să te-apropii de mine.. în prăpastia săpată de

Ești trist cînd vezi atîta lene Și-atîta lipsă de speranță. Doar tu le-ai spus, că nu icoana E cea ce luptă și învață. Și drept exemplu, pornii lupta, De unul singur, pentru viață.. Și

Visez la apa de izvor Năvalnică și rece, În care atîtea frunze mor Înainte să se înece. Tînjesc să urc pe-un pisc înalt Cu brațele întinse Și să sărut, pe unde calc, Acele praguri

Fiecare coardă a sufletului meu Vibrează..cînd aud vocea ta.. Nu te cunosc, nu știu cine ești, Dar fiecare fibră..îmi spune E jumătatea ta, apropie-te de ea, Iar tu ești atît de

În spatele găvanelor ochilor mei E un hău atît de adînc De negru, mat și flămînd, Încît sufletul meu Se mărește mereu..strălucind Rotund și plăpînd, Rapid ca un gînd.. Lumina din el mă

Cu privirea in pamant Si pierdut in grea visare, Se spunea odat` ca Nietzsche.. Pasea trist, pe strazi agale.. Deodat` el se opreste Si privirea-i scrutatoare Fu-ngrozita de prezenta Unei

Aud infinitul Prin aripi de fluturi Aud nemiscata tarie din stanci, Aud cum din mine Mormane de ganduri Tresar rastignite Pe cruci de naluci Tristetea o-mpart egal... Peste toate, Speranta