Poezie
Statuia de argint
1 min lectură·
Mediu
Îmi amintesc de-un zâmbet,
Un zâmbet ideal
Și mă întorc în suflet
În timpul ireal.
Privesc cu ochii minții
Tablouri din trecut
Icoane dragi, iubiții,
Prezentului meu mut.
Adânc, încui de mâine,
Pe veci..iubirea ce-a
Purtat aceleași haine
Ca tine, draga mea..
Zâmbesc, cu-același zâmbet
Și am același glas
Când se reflectă-n gambet,
Apusul unui pas.
Sunt tot aici, iubire..
Și strâng, în lacrimi trei
Momente de orbire
Păstrează-le de vrei!
De-ai face cale-ntoarsă
Obraznico,-n demers,
De-a-mi frânge pleoapa arsă,
Zadarnic plimbi un vers.
Cu masca-ți poleită
Momești, la fel ca ieri.
Refuz să fiu iubită
Cu false mângâieri!
Sentința să-ți proclame,
Felină-hiacint;
Vei suferi de foame,
De sete, de alint..
Aceasta e pedeapsa, statuii de argint!
063902
0
BA
