Colind

Sufletul meu e plecat cu sorcova. Bîntuie străzile și casele ninse, Bate la ușile închise Cîntîndu-și colindele triste.. Dar nimeni nu are nimic de dat. Nici măcar un zîmbet pus la uscat. Mă doare pustiul din camera lor, Dar colind în continuare, cu sufletul gol.. Și ajung la ușa casei tale, Acoperită toată de ninsoare. Cîntecul meu se aude din stradă, Poarta o deschide în plină zăpadă. Tu cauți în sacul peticit de vreme Și-i oferi colindătorului visele ninse Ce-au mai rămas de timp neatinse.. Le primesc cu veselie și zîmbesc. A mai rămas un om firesc, Și-ți mulțumesc..căci din colind M-am oprit, Am colindat și-am primit.. Ce-mi doresc.