cosmin velea

Ciocatele grele îmi rod picioarele Părul lung și transpirat Îmi face coșuri mici și roșii pe față. Cămașa e lipită de spate, Iar Soarele conduce tramvaiul. Copilul cu plete, aurolacul mic,

- Tu vei fi mereu femeia mea … Vei fi doar femeia mea ! Tu , doar tu , ești iubirea mea … Tu doar pe mine mă iubești ! - Da , da , răspunde ea pierdută , Sărutându-i ochii uzi . - Da , da

Blestemat să fie mereu rece , Fugind , își lasă sufletul amanet ! Amantul șopârlă Rece și aproape mort Se târăște încet Din pat în pat , Din iubire în iubire , condamnat de zei nemiloși

Mergând zi de zi prin transpirația orașului Aveți timp să-l cunoașteți Pe Poetul Sinucigaș?

Femeie , Lasă totul baltă Și dă-mi fructul oprit ! Pune-ți degrabă cămașa de noapte ! Ce-ți pasă de-i bine sau rău ? Vino și dă-mi fructul oprit ! (pentru cine oare ?) Hai , iubește-mă

Muzică , sex , alcool. Bairamul zilelor noastre . Poteci șerpuite spre fericire . Muzica alunecă ușor prin cameră , La început cuminte și prietenoasă , Umple toate golurile Umple

Ploaia cade repede și rece . La marginea autostrăzii către viață Moartea face autostopul . Se văd luminile Hotelului Albastru . Camionul galben Merge prin ploaie către viață . Șoferul ,

Bătrânul mi-a spus într-o zi : - Mergi și caută-l pe omul din munte , fiule, Mergi și caută-l ! Am fost uimit de vorbele bătrânului Și în viață , hoinărind, Am uitat de el . Într-o noapte

Cai aleargă , iubirea mea blândă , Prin noapte , prin flăcări , Cai sălbatici , liberi , Neînșeuați încă. Luna-și trimite sora să-mi spună : - Cai aleargă , iubirea mea blândă

Să învățăm Soarele Să facă dragoste cu Luna , Să învățăm Estul Să facă dragoste cu Vestul , Copacii cu păsările , Apele cu peștii , Și chiar … Femeile cu bărbații … Vreau să văd îngeri

Îngerul vine la mine Și-mi spune : - Hai să-ți arăt Cum iubește piatra ! Mă ia de mână Și-mi arată . - Uite , vezi Cum iubește piatra? Sufletul meu vrea , Pentru 5 minute de

Eu n-am avut niciodată ceva al meu : Un nume al meu , Mereu am împrumutat câteva . Eu n-am avut niciodată O adresă stabilă , o adresă proprie – Foloseam adresele prietenilor . Eu n-am avut

Întors cu fața spre pământ Fi-voi purtătorul de cuvânt al oamenilor . Voi învăța furnicile și viermii , Câinii și șobolanii Să sufere , să urască , să doară . Privind în sus , Voi învăța

Privește viața prin picătura de alcool, Prin fumul de țigară , prin , Sau mai ales din punctul de vedere Al Durerii . E încă prea multă fericire pe pământ . Copiii stelari , Nenăscuți

Un ochi de sticlă , O sticlă de votcă . Amețeala ochiului de sticlă A sticlei de votcă . Un munte , Un câmp , Un deal . Mișcarea formelor fixe . Mișcarea nemișcării . Roată pătrată

Privește-te inimă Și ascultă-te Să vezi cât de copac ești , Cât de piatră ești , i-am spus inimii și tăcând au început să-mi crească aripi .

Cerul nu-i decât O poartă imensă Iar cheia –i legată Cu un fir de argint la toartă . Nopțile sunt identice , Și nopțile …

Închipuie-ți , floare , Ce-ai fi fost tu Fără cuvântul FLOARE ! Crezi că ai fi fost La fel de parfumată Și la fel de gingașă Fără cuvântul Parfum Sau cuvântul Gingaș

Hai să credem Că la început n-a fost cuvântul ! El a venit mai târziu … Tras , forțat de o peniță . La început A fost doar O coală albă Și un suflet plictisit .