cosmin velea

Te rog , iubito , Iubește-mă până când Eu voi fi tu , Până când Voi găsi ura !

Mă îmbraci în tine , Femeie diabolică , Și buzele mi le rănești Cu mușcătura ta . Ajunge ! Stai ! Felino , Ai să mă omori . Mai bine dă-mi brațul Și hai să ne plimbăm…………………..

Ai dispărut În orașul Formelor precis stabilite În mercurialul din piață . Mi-am negat Toată forma mea De mascul orgolios Topind-o Cu esențe noi De spirit .

Ne naștem cu o singură menire : să putrezim încet . Alături de viermi începem un ciclu nou .

Secundă rotundă , Hai sictir , Nu-mi da brânci În viață !

Superbă doamnă brună Ai milă De umilul trandafir Căzut din el însuși La piciorul tău ! Lasă-l Să-ți sărute marmura . Lasă-l Să-ți înțepe pielea , Și lasă sângele tău cald Să

Mă învârt în jurul amintirilor Pline De superbul monstru androgin Fără Să Pot spune cine-i unu Și cine-i Celălalt.

Uneori Încerc să reconstitui Scenele sângerii , Pline de catifeaua Sărutului indecent pus Pe sfârcurile electrice Ale sânilor tăi excitați De circuitele dulci Ale buzelor mele .

Îmi chinui Sufletul și buzele În căutarea Sărutului perfect …

Împărțită în două Eternitatea e simplă : Tic și tac .

Noaptea mi-a așternut O basma neagră Peste simțuri , Iar ploaia Îmi găurește inima Cu picături grele De amintiri.

Vreau să întâlnesc Durerea sau nepăsarea Sau chiar ura la colț de stradă Cerșind . Cel mai frumos ar fi Să întâlnesc fericirea Și s-o rog să rămână cu mine .

Sunt piatră Așezată-n munte. Am greutate Și , în general , Am și formă . Am margini ! Tu , floare de colț, Ai frumusețe Care te definește , Și mai ai și culoare … Dar vine

S-a născut din geamătul mamei mele Era un material bun pentru modelat . Și loviturile de daltă Erau sunete nearticulate . Mai târziu au fost Și dălți mai fine – cuvintele . Au fost țipete

Vine o vreme când copacii sunt negrii , Păsările sunt mute Și Soarele fuge speriat de noapte . Atunci e bine să fugi ! Tăcerea pietrelor te înconjoară ca un parfum. Asculta-mă ! Fugi

Mă doare coapsa Din care te-ai născut , iubito ! Respirând parfumul înghețat Dau naștere copilului din zăpadă . Parfumul gunoiului menajer Este afrodisiacul Ce-mi excită sufletul hoinar

Ploaia cade compactă . Strada e inundată . Frica te stăpânește , copile ! Norii s-au spart : O nouă Atlantidă . Copile , strânge-n brațe perna ! Sunete înfricoșetoare . Tăcerea se sparge în

- Sunteți liberi , spun președinții . - Sunteți liberi , miorlăie bancherii. - Sunteți liberi , cântă preoții . - Sunteți liberi , șoptesc profesorii . Mulțimea freamătă : - Suntem liberi

Tigri și pantere Au ieșit la plimbare . Sunt tari . Sunt puternici . - Respectă culoarea roșie ! Au colți . Au blană . Vin și pleacă . Sunt liberi . - Respectă culoarea roșie ! Au colți și

Și unde erai tu , iubito , Când urlam speriat : Te iubesc ! ? Mă întrebi : Mă iubești ? Cu glas de pisică în călduri . Da , te iubesc , Chiar când știu Că mă chemi doar pentru

Nu aveți dreptul Să mă judecați ! Unde erați în minutul În care încercam Să vă iubesc și să vă înțeleg ? Vă lăsați purtați De curentul grijilor zilnice Și nu cunoașteți Decât o

Știți voi , ființe atotștiutoare , Luptele din mine ? Ați aflat că vorbele astea sunt scrise Cu sânge de copil ? Știți voi că ele sunt zgaibe ale rănilor provocate De monstrul ascuns în

Tatăl meu mi-a zis: - Fiule , calcă toate femeile ! Mama mea mi-a spus : - Copilul mamei , să fii cuminte ! Mi-am spus atunci : - Nu-i asculta , nu sunt părinții tăi ! Am chiulit în grup

Colindă umbre Și colind prin umbre . Am pășit Peste linia ce împărțea Fiindul de nefiind . Jumătate om… Jumătate umbră … Licuarea ce-am băut-o m-a despărțit pe mine în două