Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Ploaia cade compactă .
Strada e inundată .
Frica te stăpânește , copile !
Norii s-au spart :
O nouă Atlantidă .
Copile , strânge-n brațe perna !
Sunete înfricoșetoare .
Tăcerea se sparge în cioburi pe timpanul tău .
Apa cade grea sfârtecându-ți trupul .
Somn ușor , copile , mama e lângă tine !
Copacii se îndoaie sub stânca de apă .
Oamenii tresar speriați
În așternuturile calde .
Hai iubito , asta e ploaia noastră .
Vino să încălecăm pe ea ,
Să plutim pe monstrul ud .
Sărutul ei de apă rece mă înnebunește !
Mi-e frică , urlă tăcerea mea ,
mi-e teamă să închid ochii , spune oboseala mea .
Aș putea adormi
Fără să știu dacă mă voi trezi odată .
Vântul răstoarnă stânci
Iar frica suflete .
Tăcerea se spage în mii de cioburi
Pe timpanul meu .
Sunete îngrozitoare .
Strâng în brațe perna …
Încerc să dorm …
Ploaia cade …
001.195
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cosmin velea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
cosmin velea. “Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-velea/poezie/223529/ploaiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.