Poezie
tricouri
2 min lectură·
Mediu
Cred că eram prin clasa a VII-a
Mi-am luat tricou cu Guns ‘n roses
Negru. Desenul cauciucat. I-am rupt pe ăia din fața blocului.
Mama mă lăsa să port cap de mort pe piept. Și pistoale,
și un monstru parcă.
Am stat puțin pe bancă, cît să îl admire toți,
apoi am plecat să impresionez fetițe.
Am terminat cu școala. Cu liceul. Cu străinătatea. Aproape cu facultățile.
Un tip ratat.
IDM-ul plin de haine făcute pe vapor.
Găsesc tricouri ca ăla. Cele mai ieftine din complex.
Îmi cumpăr cinci. O să le port unul peste altul.
Mi-am cumpărat tricouri ieftine din IDM.
Nu îmi place să dau banii pe haine, prefer cărțile,
fetele nu înțeleg, ele vor să aibă lîngă ele un bărbat aranjat
să se mîndrească cu el.
De asta mi-am luat numai tricouri, nu și chiloți.
Să merg gol ca se le invidieze celelate.
Cumnata mea o să nască zilele următoare o fetiță.
Și la ea or să vină băieții să o impresioneze.
Cinci tricouri au fost cumpărate din IDM ca să le port eu.
Nu o să mă îmbrac cu ele, pentru că sunt ieftine și femeilor de lîngă mine le place să fiu îmbrăcat frumos, chiar dacă nu am cu ce. Un creier bun nu le ajunge, iar pula doar cînd facem sex. În rest pare cam inutilă dacă nu ai blugi de firmă și tricouri scumpe.
Îmi scot pe rînd cele cinci tricouri cu care m-am îmbrăcat zilele trecute. Mă despielițez ca un șarpe rece. Atît de rece cît ochii mei uitați în librării și plimbați prin magazine. Atît de rece ca instantaneul cu un copil de 13 ani cu un tricou negru cu un desen cauciucat întorcîndu-se acasă gol.
0125
0
mai bine ca te descuamezi in final... imi placi mai mult asa... gol si fara pistoale.
La buna citire,
Cristina