Când Soarele râde-n amurg
Luna pe cer apare...
Simți cum iar lacrimi ți se scurg
Ceva din tine moare...
Și când tristețea te-a cuprins
Inima ți se îngroapă...
Și n-ai nimic de spus... ești
Merg încet și abătut pe stradă
Lăsând întregii lumi să-mi vadă
Al meu chip întunecat…
Și-al meu suflet tulburat.
Toți se uită fix spre mine,
Și-i aud șoptind mereu:
“… singur zici că e pe
Noaptea-i rece și pustie,
Și cu gândul eu te chem,
Daca-i ști cât îmi lipsești tu mie…
D-aia lipsa o blestem !
Vreau acum să-i simt căldura…
Ce încet mă cotropește,
Și aș vrea să scap de
Nu de mult am cunoscut o fată
Bat-o Dumnezeu s-o bată...
Și credeți-mă vă rog frumos,
Că nu știu ce-am văzut la ea
Probabil al ei chip... pe-atunci frumos,
Dar știu că m-a înșelat