Poezie

Poveste

2 min lectură·28 ianuarie 2004

Mediu

Nu de mult am cunoscut o fată

Bat-o Dumnezeu s-o bată...

Și credeți-mă vă rog frumos,

Că nu știu ce-am văzut la ea

Probabil al ei chip... pe-atunci frumos,

Dar știu că m-a înșelat privirea.

Am regretat un pic eu la-nceput,

Dar timpul... timpul Însă m-a facut

Să uit de ce și cum acea poveste a început.

Singur și uitat de lumea rea,

Mă gândeam la ce feste-ți joacă dragostea...

Credeam că viața-mi va rămâne

Așa cum a mai fost... adică

Patetică și fără rost.

Dar norocul însă mi-a surâs...

Și ceva s-a întâmplat...

Iar eu cred că Cel de Sus

În viața mea s-a implicat.

Jumătatea-n cale mi-a ieșit...

Și... de ajuns a fost când mi-a zâmbit

Să cred... ce-i drept... că sunt iubit.

Bine-înțeles că nu a fost așa...

Într-un final ea a plecat... m-a părăsit,

Și m-a lăsat să cred c-aș fi dorit.

Însă... povestea-mi are un sfârșit...

Și chiar unul fericit,

Am scăpat de o povară...

Și culmea... fără să mă doară.

Am depașit de mult acel moment...

Când credeam că totu-i bine și frumos,

Și am aflat acum... recent,

Că viața-mi nu e de prisos.

O viață am și-am s-o trăiesc

Cum mă pricep și cum știu eu...

Dar... nu știu dacă-am să mai iubesc...

Poate doar pe bunul Dumnezeu.

Pe-alcineva? ...mi-e un pic cam frică...

Dacă rămân iar cu buza friptă???

001.726

Cosmin Bita. “Poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-bita/poezie/61630/poveste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.