Poezie
In cautarea dragostei
1 min lectură·
Mediu
Merg încet și abătut pe stradă
Lăsând întregii lumi să-mi vadă
Al meu chip întunecat…
Și-al meu suflet tulburat.
Toți se uită fix spre mine,
Și-i aud șoptind mereu:
“… singur zici că e pe lume,
… fără nici un Dumnezeu.”
Sufletul mi-e singur tare…
Și-a mea inimă mă doare,
Că nu am cu cine s-o împart…
Să iubesc cu-adevărat…
Aud vorbe la tot pasul…
Că… “te iubesc”, “te vreau” si “sper”
Dar nu sunt mulți ce au curajul,
Să o iubească până la cer.
Eu aș vrea … dar n-am pe cine…
Zici că se ascund de mine !!!
Până chiar și Dumnezeu?
De ce sunt singur?… de ce eu?
Fete multe și frumoase…
Mici, înalte si mai grase
Pe toate-aș vrea să le iubesc,
Dar uite… că mă ocolesc.
Și-așa zac eu si mă gândesc
La ce va fi… sau ce a fost…
Și mă întreb… dar fără rost…
Oare…… când o să iubesc???
012.232
0