Poezie
Nu sunt
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi poți lua umorul
Sunt absolut gol fără el
Fără râs
Nu rămâne din mine decât
O grămadă de oase însângerate
Încurcate în tendoane
Și în vene
Ce? Nu mi-ai luat nimic?
Ah da, așa-i!
Nu mi-ai luat nimic
Ai adus doar teama
Și odată cu ea
Stupidul simț al posesiei
Cordul meu a cedat
Sub greutatea dăruirii
Sunt mort
M-ai vândut la talcioc
Fără nici un zâmbet măcar ai înstrăinat
Hainele pârlite ale inocenței mele vesele
Culmea
Pe două parale chioare
Umorul
A zburat cumva chinuit
Printre gratiile
Limitative ale impunerii
Ai sufocat cu griji copilul care
Râdea paradoxal în mine
Fără el
Ce mai? E foarte clar?
NU sunt
Coachzen
20.01.2015
002.527
0