Bomba atomică

- Ce volum de lichid se va scurge în secțiunea A, daca aria secțiunii este diminuată cu miu, egal cu 4,123 cm pătrați…

Cursul de organe de mașini din aula mare a Politehnicii Brașov, sus pe Colină, stăteam în sala mare cu scaunele dispuse în evantaiul obișnuit, scăldată în soarele după amiezii, ascultam cuvintele lectorului cu oarecare plictiseală toropită, nu reușeam să-mi concentrez atenția asupra materiei de nici un fel. Mecanica fluidelor nu mă pasiona de nicio culoare, nu eram împotrivă, dar nici nu eram un student fervent, mă atrăgea mai mult posibilitatea de a naviga cu gândul spre căminul studențesc, spre petrecerea ce urma să o dau de ziua mea. De unde să iau bere mai ieftin? Oare dacă am muta dulapurile alea metalice de pe hol și le-am înghesui în debara, nu am face mai mult loc pentru dans? Oare fetele o să vină? Pfiii, ce fain e afară, deși abia am ieșit din februarie, sesiunea a lăsat dâre prelungi în carne, a fost o sesiune cumplită, parțialele la tehnologia prelucrării metalelor și examenul de Rezi, mi-au stors vlaga complet. Nu-mi pot lua mintea de la Adela, fata aia brunetă din Cristurul Secuiesc, avea blugii rupți și niște ochi mișto de tot. Sub bluză, îi puteai citi forma sânilor rotunzi și fermi, sfârcurile ce se întrevedeau cu tupeu prin mohair, are tipa asta un funduleț, ai de mine și de mine. Întotdeauna mi-au plăcut minionele, deși sunt ditamai lunganu’, nu pot suferi fetele prea înalte, cele prea lungi mă fac să mă simt oarecum inconfortabil, habar nu am de ce. Prea e totul vizibil la ele. Oare de ce naiba? Ce căcat de complex oi fi având cu ele? Femeile astea domnule…mă inhibă și nici nu prea pot să le întind dom’le, în patul meu de cămin calumea. Nu e loc. Aia mică însă, din ungurime e belea, îi simt privirea vioaie și isteață, simt că se uită și ea la mine uneori, deși nu direct, dar am surprins-o odată, atunci când am ridicat fițuica aia căzută aiurea printre scaune. Ochi negri ca tăciunele, teniși roz și gumă parfumată, mestecată flegmatic. Chiar enigmatic. O să o întreb dacă vine la chef vineri, asta dacă nu cumva pleacă acasă în week-end, săptămâna asta eu nu merg nicăieri. Acasă sunt destule probleme și proviziile îmi ajung peste săptămână.

- …paralelă cu cursul de lichid B, presiunea statică exercitată asupra pereților vasului, devine astfel 2,34 kilonewtoni pe metru pătrat…

Ce e oare cu femeile astea? De ce naiba tot umblăm după ele ca proștii? Ascult complet absent problematica cursului, profesorul citește calm, pe ton egal, fără nicio pasiune, din foaia ce o ține cu două degete ca pe-o linguriță. Dumnezeule, ce somn mi-e! Simt încă poșirca aia de vin ce-am băut-o aseară la Relu. Desigur, aseară părea bună, azi e ca și curu’, stomacul meu a fost și este sensibil la alcool, mai ales că am mâncat puțin din ce i-a trimis săptămâna trecută mă-sa, slănina și puțină ceapă, a scos de pe pervaz din coșul cu mâncare pâinea care era puțin cam veche și stătută, dar ce mai contează, ne era foame și aia e tot ce aveam atunci, așa că. Tot ce e moca e foarte bun, scurt. Rațiune studențeasco-românească.

- …intersecția tuburilor Bernoulli creează o secțiune de formă poligonală, temperatura este cea ambientală de 20 Celsius, să se afle presiunea ce rezultă…

Mă uit prin aulă, studenții stau plictisiți, fiecare din ei prefăcându-se că își iau notițe. Nimeni nu are nici un chef de nimic, e o atmosferă de plictiseală teribilă. Nu mai vin săptămâna viitoare, asta e clar, pizda mă-sii, dacă nu ar fi făcută prezența, eram hăt, în cu totul și cu totul altă parte. O să copiez la examenul acesta, clar, în vară. Fii atent ce freză are aia din banca din rândul cinci, are pistrui și pe ceafă, de parcă pe fața nu i-ar ajunge. Ce nasoală e, nashpa, ce dracu i-o place lui Sorin, vecinul meu de cameră! Sanda pistruiata i se spune printre studenți. Nu aș fute-o nici dacă mi-ar plăti, asta-i clar. Ce dracu găsește Soso la ea? Dracu știe, femeile astea au dom’le ceva ce eu nu pot înțelege, colegul meu e topit după ea, îi cară plasele peste tot, atunci când coboară amândoi spre cămin, după cursuri, merg mână-n mână ca porumbeii. Sau ăia nu au brațe, stai că am uitat, ce mama dracu’?! Tiii, mi-a amorțit buca stângă pe banca de lemn, complet, să fiu al naibii? Nu-mi mai simt curu’! Doamne, ce somn poate să-mi fie… Elena din Troia, că tot citeam Iliada lui Homer printr-a unșpea la liceu, știi ce m-a frapat? Cum dracu’ poți porni un război pentru o femeie? Ce naiba au ele dom’le? Capul mi-e tot mai greu, mama zmeului, poate adorm naibii aici, mă fac de căcat.Aaaaaaa, casc ca un înecat. Femeile astea…auzi…să se lupte boii ăia zece ani pentru un cur’, pe Paris ăla ce dracu’ l-a apucat? Un singur lucru mi se pare foarte clar:

- Pizda e bomba atomică!

Înainte să realizez ca zisesem asta cu voce tare în liniștea ce însoțea lectura cu glas molcom a profesorului, nu doar atât dar se pare că am vorbit chiar cu voce suficient de puternică, toată lumea a auzit. Zgâlțâitul puternic al colegului meu, Sorin, încerca fără succes să mă trezească din somnul din care se pare că căzusem fără voie . Un hohot general de râs general ce venea din sală, m-a buimăcit și mai tare, m-a trezit din somn complet.

- Ce? Ha…cum, mă scuturam zdravăn să ies cu mare efort din picoteala în care căzusem. Dumnezeule, parcă era ireal ce mi se întâmplă!

- Trezește-te bă Liviule, haide bre, se uită toți la tine. Ce naiba?!

Primul lucru în dezmeticeala mea era faptul că toată lumea râdea în hohote, profesorul și el la fel, cu o mână pe catedra lui, se zguduia de râs, toți se uitau la mine, chiar și secuianca rădea și se uita fix la mine.

- Ionescule, deși nu pot să îți spun că nu ai fi având dreptate, ha, ha, ha, chiar ai. Profesorul mi se adresa cu blândețe înțelegătoare și complice, totuși nu tolerez astfel de forme de limbaj. Înțelegi? Așadar, te rog să reformulezi astfel:

- Femeia e bomba atomică! Așa sună mai bine băi băiatule! Ha ha ha…

Coachzen

27.10.2014