Poezie
A "dumnezei"
1 min lectură·
Mediu
privesc afund în ochi fericirea
simplă bucurie
a fi
în oglinda argintată a lacului
cerul freamătă în stele pulsatile
adiere călduță atinge tangent luciul apei
unda ei tresare spasmodic la această diafană trecere
un clopoțel albastru răsună limpede
miezul perfect și opac
al nopții
copilu-mi din adâncuri se deșteaptă inteligent
părul mi-e rebel
iar asta se vede în năstrușnicia liniilor desenate
mai jos
pe frunte
sunt gata de salt
sub părul portocaliu
plin de rod a lui iulie
cu un fir de iarbă prins ștrengar între dinți
"dumnezeiesc" sub soarele blând
nori pufoși trec galant
prin livezi parfumate
colorate în fruct
firul de iarbă ține loc de pipă înțeleaptă
toate comorile lumii sunt ascunse într-o colibă
undeva pe la tropice
caii sunt potcoviți cu nouășnouă de ocale de argint
și mănâncă jăratic la micul dejun
iubesc libertatea
nu simt nevoia să doresc nimic
pur și simplu
"dumnezeiesc"
Mihai George Corui
21.09.2012
00992
0