Poezie
Simplu
de cele mai multe ori simplitatea ascunde maretie
1 min lectură·
Mediu
mă aplec deasupra prăpastiei și privesc adânc
în afundul fântânii mele
departe jos
ochi nichelat clipește intermitent
din genele apoase
mi-este așa de dor de tine
a lipsit strălucirea ta azi
îți mulțumesc că exiști totuși
umărul meu nu a uitat nici acum mângâierea ta
deși răsfeți zilnic zâmbetul tău
pe chipul meu
câteodată simt că trebuie să-ți spun lucruri mari
complicate și complexe
așezate toate în cuvinte simple și adevărate
roua dimineților pe aripi cu ceață
cum naiba dispar toate tocmai când
e nevoie așa mare de ele?
înghit nodul emoției
uneori lacrimile înmănunchiate a rugăciune
înlocuiesc cu succes cuvintele
dar nu și azi
oricum nu ar reuși decât să săreze
dulcele fântânii
tocmai când îmi pierd speranța comunicării
gura magică din adâncuri
îmi șoptește călduț
precum o respirare
Sunt aici, prietenie!
Iubesc!
Mihai George Corui
11. August 2012
00874
0
