Poezie
Scuturatura
se dedica profesorului om, Gheorghe Jiga
2 min lectură·
Mediu
viața nu este o enigmă ce trebuie dezlegată
e un mister ce trebuie trăit
simt răcoarea pământului ce-mi suie prin tălpi
dimineața când salut soarele
roua argintie a ierbii
îmi cațără gambele
îi simt consistența apoasă
sângele îmi joacă rumba prin vene
iubesc diminețile
lumea trebuie să se fi creat dimineața
prea miros salcâmii frumos
ceața își adună zeii în mentă
răstignire în parfum
sunt antrenor de energii
scutur oamenii care ridică ziduri
în jurul lor
sau cimitire
nu le înțeleg rațiunea
nonsensul ce refuză viața
existența se oferă voluntar spre gustare
arome și formele ei dezvăluie
amfore vivace și potente
oul ochiului nu poate cuprinde atâta frumusețe
ce se adună în gingașul ochi al boului
socul gâtuie aerul cu emoție
ce să mai zic despre tei
e o nebunie
o simfonie dăruită nouă fără de pereche
femei zvelte zbârnăie aerul verii
ele poartă în pântecul lor
uterul planetei
faceți dragoste
la naiba cu războaiele stupide
azvârliți căt colo politica tâmpită
impotentă
religii imbecile
matematică nebună
copii
pe tabla neagră a nenorocirii
desenați soarele
el este chipul fericirii
sunt un coach de energii
vă scutur cu cea mai mare poftă din lume
de parcă aș scutura pere sau prune
pentru marmeladă
scuturătura mea e
cea mai compasivă vibrație
din lume
ador viața
sunt coach
Mihai George Corui
19 mai 2012
00959
0