CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Îmi fac datoria de a închide șirul comentariilor la 4 (patru) din textele mele unde, de cîteva zile, sub privirile binevoitoare ale editorilor, numitul Gălățeanu braconează nestingherit – știți, chestia cu „pac și-o rață”. Cred că este evidentă reaua voință a persoanei și lipsa totală de consistență a ceea ce se poate numi (la dînsul) „comentariu”. În plus se mai și vaită de atac la persoană (mă rog, la ce ar putea fi atacat dacă nu se pricepe să îngaime comentarii pertinente?) – și mi-e că lumea îl și crede.
Scuze, s-a terminat sezonul. La rațe.
(N-aș vrea să ascundeți această replică pentru că astfel încurajați și alte personaje să procedeze în viitor la fel. Mi se pare jenant ca dînsul să se lăfăiască în 4 texte ale mele, în timp ce eu nu-i întorc vizita. Mi se pare o violare de domiciliu.)
Pe textul:
„Solidaritatea reinventată complicitar" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎmi fac datoria de a închide șirul comentariilor la 4 (patru) din textele mele unde, de cîteva zile, sub privirile binevoitoare ale editorilor, numitul Gălățeanu braconează nestingherit – știți, chestia cu „pac și-o rață”. Cred că este evidentă reaua voință a persoanei și lipsa totală de consistență a ceea ce se poate numi (la dînsul) „comentariu”. În plus se mai și vaită de atac la persoană (mă rog, la ce ar putea fi atacat dacă nu se pricepe să îngaime comentarii pertinente?) – și mi-e că lumea îl și crede.
Scuze, s-a terminat sezonul. La rațe.
(N-aș vrea să ascundeți această replică pentru că astfel încurajați și alte personaje să procedeze în viitor la fel. Mi se pare jenant ca dînsul să se lăfăiască în 4 texte ale mele, în timp ce eu nu-i întorc vizita. Mi se pare o violare de domiciliu.)
Pe textul:
„Alergia la cuvinte" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎmi fac datoria de a închide șirul comentariilor la 4 (patru) din textele mele unde, de cîteva zile, sub privirile binevoitoare ale editorilor, numitul Gălățeanu braconează nestingherit – știți, chestia cu „pac și-o rață”. Cred că este evidentă reaua voință a persoanei și lipsa totală de consistență a ceea ce se poate numi (la dînsul) „comentariu”. În plus se mai și vaită de atac la persoană (mă rog, la ce ar putea fi atacat dacă nu se pricepe să îngaime comentarii pertinente?) – și mi-e că lumea îl și crede.
Scuze, s-a terminat sezonul. La rațe.
(N-aș vrea să ascundeți această replică pentru că astfel încurajați și alte personaje să procedeze în viitor la fel. Mi se pare jenant ca dînsul să se lăfăiască în 4 texte ale mele, în timp ce eu nu-i întorc vizita. Mi se pare o violare de domiciliu.)
Pe textul:
„Alergia la cuvinte" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎmi fac datoria de a închide șirul comentariilor la 4 (patru) din textele mele unde, de cîteva zile, sub privirile binevoitoare ale editorilor, numitul Gălățeanu braconează nestingherit – știți, chestia cu „pac și-o rață”. Cred că este evidentă reaua voință a persoanei și lipsa totală de consistență a ceea ce se poate numi (la dînsul) „comentariu”. În plus se mai și vaită de atac la persoană (mă rog, la ce ar putea fi atacat dacă nu se pricepe să îngaime comentarii pertinente?) – și mi-e că lumea îl și crede.
Scuze, s-a terminat sezonul. La rațe.
(N-aș vrea să ascundeți această replică pentru că astfel încurajați și alte personaje să procedeze în viitor la fel. Mi se pare jenant ca dînsul să se lăfăiască în 4 texte ale mele, în timp ce eu nu-i întorc vizita. Mi se pare o violare de domiciliu.)
Pe textul:
„Puterea discretă a vulnerabilității" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎmi fac datoria de a închide șirul comentariilor la 4 (patru) din textele mele unde, de cîteva zile, sub privirile binevoitoare ale editorilor, numitul Gălățeanu braconează nestingherit – știți, chestia cu „pac și-o rață”. Cred că este evidentă reaua voință a persoanei și lipsa totală de consistență a ceea ce se poate numi (la dînsul) „comentariu”. În plus se mai și vaită de atac la persoană (mă rog, la ce ar putea fi atacat dacă nu se pricepe să îngaime comentarii pertinente?) – și mi-e că lumea îl și crede.
Scuze, s-a terminat sezonul. La rațe.
(N-aș vrea să ascundeți această replică pentru că astfel încurajați și alte personaje să procedeze în viitor la fel. Mi se pare jenant ca dînsul să se lăfăiască în 4 texte ale mele, în timp ce eu nu-i întorc vizita. Mi se pare o violare de domiciliu.)
Pe textul:
„Puterea discretă a vulnerabilității" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu știu cînd și cine a semnalat cum se manifestă \"subculturile\". Eu am întîlnit prima oară ideea la Marshall McLuhan. Era vorba de o fărîmițare a unei culturi oarecum unitare într-un mozaic în care fiecare părticică devine autonomă și își este suficientă sieși. Aceste cioburi sînt subculturile. Ele sînt niște fenomene reale, perceptibile, dar incapabile să mai producă la rîndul efecte. Și nu mai sînt integrabile pentru ca acel mozaic să capete un chip în întregul său. Consumatorii și producătorii (uneori aceeași) se închid într-un regim autarhic de mică moșie seniorială.
Pe textul:
„Poezia care nu ar mai minti" de Alexandru Ionescu
0 suflu
ContextEste o luare de poziție demnă de tot interesul și e păcat să lași oamenii să se legene în iluzii rozaceu-liricoide. Dacă ai avut intervenții nelalocul lor nu te jena. Am vazut-o doar pe a Alinei care, evident, n-a inteles miza. Poti sa-mi scrii, daca simti nevoia, pe adresa de pe pagina mea.
Pe textul:
„muianul florii" de Alexandru Ionescu
0 suflu
Contextpicătura buclucașă - rețetă
Pe textul:
„Solidaritatea reinventată complicitar" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextscăpări, domnule, sper să nu dau însă în meteahna dv. - incontinența. Vă recomand ce se găsește fără rețegă la orice farmacie: Prostamol.
Pe textul:
„Solidaritatea reinventată complicitar" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextși vă subestimați cititorii.
\"Nu elitele fac o țară. Nu elitele țin o țară. Nu copiii supradotați reprezintă România. Din păcate- sau din fericire- România e reprezentată de PIB precum și de alte statistici plicticoase. Pe care nu le fac elitele. Ci, oricît ar părea de \"roșu\" cei care muncesc cu adevărat.\"
Nu credeți c-ați dat în grafomanie? Dar în grandomanie?
\"Nu elitele fac o țară. Nu elitele țin o țară. Nu copiii supradotați reprezintă România. Din păcate- sau din fericire- România e reprezentată de PIB precum și de alte statistici plicticoase. Pe care nu le fac elitele. Ci, oricît ar părea de \"roșu\" cei care muncesc cu adevărat.\"
Nu credeți c-ați dat în grafomanie? Dar în grandomanie?
Pe textul:
„Nevoia de elită" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCine îl citește trebuie să fie conștient însă că este o analiză sociologică, acidă dar adevărată, a situației poeziei în lume. Și poate a întregii literaturi.
Subcultura, este evident din text, nu vrea să spună ceva peiorativ. Este o cultură minoră, marginală, fără repercusiuni asupra culturii de masă. E posibil ca tare la fel de mari să greveze și cultura mică a poeziștilor, și pe cea mare a tuturor. Judecata este făcută doar asupra închiderii suficiente și arogante a subculturii poetice care își găsește astfel alibiuri. Nu se știe cît de pertinente.
E bine să revezi textul. Sînt destule virgule, paranteze care trebuie puse la locul lor sau eliminate. E păcat să nu o faci pentru un text cu adevărat serios.
Subcultura, este evident din text, nu vrea să spună ceva peiorativ. Este o cultură minoră, marginală, fără repercusiuni asupra culturii de masă. E posibil ca tare la fel de mari să greveze și cultura mică a poeziștilor, și pe cea mare a tuturor. Judecata este făcută doar asupra închiderii suficiente și arogante a subculturii poetice care își găsește astfel alibiuri. Nu se știe cît de pertinente.
E bine să revezi textul. Sînt destule virgule, paranteze care trebuie puse la locul lor sau eliminate. E păcat să nu o faci pentru un text cu adevărat serios.
Pe textul:
„Poezia care nu ar mai minti" de Alexandru Ionescu
0 suflu
ContextTextul la care se referă dl. G. este, în întregime, acesta:
\"Nu e greu de înțeles că măcar în materie de gust e mai de dorit ca masele să urmeze gustul mai elevat, mai evoluat, mai rafinat al celor aleși, al oamenilor deosebiți. Și, evident, este catastrofal să se întîmple invers. Chiar atunci cînd era vorba de mobilitatea socială care asigură mereu schimbarea elitelor sociale, cei veniți de jos preluau gusturile și comportamentul celor din clasele în care parveneau.
Dealtfel, nici istoria nu dezminte acest mod firesc și benefic de preluare a culturii superioare. Cuceritorii, în ciuda superiorității lor militare și administrative, erau cei care asimilau cultura superioară a celor cuceriți. Cazul cel mai seminificativ pentru lumea mediteraneană este victoria culturală a elenismului în imperiul roman.\"
Cine nu-l trunchiază, vede limpede, neavînd viziunea îngustă a parveniților, că este vorba de fenomenul de aculturație - preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare.
Nu știu dacă a proceda așa, făcîndu-te că înțelegi altceva, este o procedură prea doctorală, este însă una curentă pentru reaua-credință. QOD
\"Nu e greu de înțeles că măcar în materie de gust e mai de dorit ca masele să urmeze gustul mai elevat, mai evoluat, mai rafinat al celor aleși, al oamenilor deosebiți. Și, evident, este catastrofal să se întîmple invers. Chiar atunci cînd era vorba de mobilitatea socială care asigură mereu schimbarea elitelor sociale, cei veniți de jos preluau gusturile și comportamentul celor din clasele în care parveneau.
Dealtfel, nici istoria nu dezminte acest mod firesc și benefic de preluare a culturii superioare. Cuceritorii, în ciuda superiorității lor militare și administrative, erau cei care asimilau cultura superioară a celor cuceriți. Cazul cel mai seminificativ pentru lumea mediteraneană este victoria culturală a elenismului în imperiul roman.\"
Cine nu-l trunchiază, vede limpede, neavînd viziunea îngustă a parveniților, că este vorba de fenomenul de aculturație - preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare.
Nu știu dacă a proceda așa, făcîndu-te că înțelegi altceva, este o procedură prea doctorală, este însă una curentă pentru reaua-credință. QOD
Pe textul:
„Alergia la cuvinte" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextRegret că răbdarea mea, pusă greu la încercare, nu face față și că-mi scapă greșeli de scriere compromițătoare. Drept care îmi recunosc onest vina. Și mă simt realmente rușinat față de cititorii la fel de onești.
Regret că nu pot răspunde cuiva doar pentru că bate din picior pentru că nu-și primește jucăria.
Regret că interpelările tale, Alex, nu sînt pertinente (nu vreau să folosesc cuvîntul care s-ar potrivi mai bine). Și iată de ce:
- cu regret trebuie să-ți spun că „sufletul e fiu al toamnei” nu-i aparține lui Heidegger (mie, cel puțin aici, tastatura nu-mi joacă feste), ci lui Blaga,
- cu același regret recunosc că legătura între cele două texte ale mele, făcută de tine de o asemenea manieră, nu este suficient de pertinentă,
- regret, dezamăgindu-te, că îmi asum ceea ce bine ai observat – sufletul îl văd doar ca pe o metaforă (aici) sau, cel mult, ca pe un concept vag în sensul în care vorbește Liiceanu în Despre limită,
- regret că nu mi-am propus să fac o “analiză” a sufletului, ci doar să-l prezint expresiv în ceea ce este el pentru lumea căreia i se oferă cu generozitate și pe care o face să existe astfel realmente.
Regret să te văd asociat pe pagina asta unui maestru al malversațiunilor. Sper ca în viitor să scapi acet prilej.
Regret că nu pot răspunde cuiva doar pentru că bate din picior pentru că nu-și primește jucăria.
Regret că interpelările tale, Alex, nu sînt pertinente (nu vreau să folosesc cuvîntul care s-ar potrivi mai bine). Și iată de ce:
- cu regret trebuie să-ți spun că „sufletul e fiu al toamnei” nu-i aparține lui Heidegger (mie, cel puțin aici, tastatura nu-mi joacă feste), ci lui Blaga,
- cu același regret recunosc că legătura între cele două texte ale mele, făcută de tine de o asemenea manieră, nu este suficient de pertinentă,
- regret, dezamăgindu-te, că îmi asum ceea ce bine ai observat – sufletul îl văd doar ca pe o metaforă (aici) sau, cel mult, ca pe un concept vag în sensul în care vorbește Liiceanu în Despre limită,
- regret că nu mi-am propus să fac o “analiză” a sufletului, ci doar să-l prezint expresiv în ceea ce este el pentru lumea căreia i se oferă cu generozitate și pe care o face să existe astfel realmente.
Regret să te văd asociat pe pagina asta unui maestru al malversațiunilor. Sper ca în viitor să scapi acet prilej.
Pe textul:
„Puterea discretă a vulnerabilității" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextpe Heidegger, dar tu îi pocești a doua oară numele. Restul rămîne pentru cei care știu să scrie.
Să nu te superi că îți amintesc totuși. Care Heidegger e amintit în textul ăsta. Nu cumva ești în transă? Trezește-te!
Să nu te superi că îți amintesc totuși. Care Heidegger e amintit în textul ăsta. Nu cumva ești în transă? Trezește-te!
Pe textul:
„Puterea discretă a vulnerabilității" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextm-ai dat gata, din Heidegger m-ai pricep cîte ceva cîteodată, din ce-ai scris tu deloc. Poate voi reveni. S-ar putea să fii urmașul lui și n-aș vrea să-ți scap gîndurile.
Dar mai bine ar fi să reiei tu într-o formă mai accesibilă ce vrei să spui. Dacă nu o vei face, îi rog totuși pe cei ce te pricep și așa să mă deslușească.
Dar mai bine ar fi să reiei tu într-o formă mai accesibilă ce vrei să spui. Dacă nu o vei face, îi rog totuși pe cei ce te pricep și așa să mă deslușească.
Pe textul:
„Puterea discretă a vulnerabilității" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextElita e un cuvînt urît, nu vă miroase bine. Vă plac doar \"cei care muncesc cu adevărat\" - oamenii muncii de la sate și orașe.
Elita ne fraierește, vrea doar privilegii. Nu agreați nici \"specialiștii\", nici \"meritocrația\"? Asta pentru că tot vorbiți de \"țară\", de \"PIB\" care se face și cu \"gulerele albe\".
Dacă tot vreți să oprească cineva soarele-n loc, credeți că e treaba clasei muncitoare?
Oricum, acest al doilea comentariu mi se pare mai decent ca primul, fără insinuări \"dușmănoase\". Nu așa se zicea? Îmi permiteți să zîmbesc respectuos?
Elita ne fraierește, vrea doar privilegii. Nu agreați nici \"specialiștii\", nici \"meritocrația\"? Asta pentru că tot vorbiți de \"țară\", de \"PIB\" care se face și cu \"gulerele albe\".
Dacă tot vreți să oprească cineva soarele-n loc, credeți că e treaba clasei muncitoare?
Oricum, acest al doilea comentariu mi se pare mai decent ca primul, fără insinuări \"dușmănoase\". Nu așa se zicea? Îmi permiteți să zîmbesc respectuos?
Pe textul:
„Nevoia de elită" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextla sfîrșit este:
va scăpat cumva doar acesta?
va scăpat cumva doar acesta?
Pe textul:
„Solidaritatea reinventată complicitar" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextVoi căuta titlul romanului. Nu l-am citit. Îmi sună însă cunoscut în ureche. Și, odată găsit, vi-l comunic.
Consimt la: \"Evident că nu trebuie să fim solidari cu nimeni în prostie, minciună și lașitate.\" Și am să evit asta de fiecare dată cînd mi-o propuneți.
Hai să zicem că am cu solidarismul care însă nu-și mai știe numele și se declară solidaritate. Am văzut că vă pricepeți (respect pluralul acestei interpelări) la subînțelesuri, va scăpat cum doar acesta?
Consimt la: \"Evident că nu trebuie să fim solidari cu nimeni în prostie, minciună și lașitate.\" Și am să evit asta de fiecare dată cînd mi-o propuneți.
Hai să zicem că am cu solidarismul care însă nu-și mai știe numele și se declară solidaritate. Am văzut că vă pricepeți (respect pluralul acestei interpelări) la subînțelesuri, va scăpat cum doar acesta?
Pe textul:
„Solidaritatea reinventată complicitar" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu vreau să fiu scorțos cu tine. Eseul rămîne o specie literară care cultivă o anume vervă, o încercare de a urmări unele idei, e adevărat nu cu rigoare științifică, dar adesea pînă-n pînzele albe. Are fragilitatea și frivolitatea lui. Futilitatea ca și farmecul.
Cum de ai crezut că fac vreo teorie? Nicicum a elitismului. Vorbesc doar de oameni și de noblețea care nu se pierde cînd o desființează sau acaparează doctrinarii.
Sînt sigur că tu mă judeci pe calapodul referatelor și studiilor științifice. Nu comit asemenea \"contribuții\". Nu sînt un bun contribuabil. Mă joc cu cuvintele doar. Și cîteodată jocul îmi reușește. N-are rost să fii supărată pe un asemenea fleac.
Sînt conștient de sofismul tău. Tu doar insinuezi că vorbești de eseuri. În practica academică și științifică, de care de fapt faci vorbire, ele poartă alte nume consacrate pe care sînt sigur le cunoști.
Nu vorbesc de nici un concept, mă dezic de el. Vorbesc de un cuvînt. L-a confiscat cumva Știința și Teoria? Poate te pronunți asupra acestei eventualități într-un studiu cu bibliografie și subsol erudit.
Cum de ai crezut că fac vreo teorie? Nicicum a elitismului. Vorbesc doar de oameni și de noblețea care nu se pierde cînd o desființează sau acaparează doctrinarii.
Sînt sigur că tu mă judeci pe calapodul referatelor și studiilor științifice. Nu comit asemenea \"contribuții\". Nu sînt un bun contribuabil. Mă joc cu cuvintele doar. Și cîteodată jocul îmi reușește. N-are rost să fii supărată pe un asemenea fleac.
Sînt conștient de sofismul tău. Tu doar insinuezi că vorbești de eseuri. În practica academică și științifică, de care de fapt faci vorbire, ele poartă alte nume consacrate pe care sînt sigur le cunoști.
Nu vorbesc de nici un concept, mă dezic de el. Vorbesc de un cuvînt. L-a confiscat cumva Știința și Teoria? Poate te pronunți asupra acestei eventualități într-un studiu cu bibliografie și subsol erudit.
Pe textul:
„Alergia la cuvinte" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextsînt mereu încîntat cînd oamenii se bucură candid de ceea ce li se dăruiește. Pentru că, evident, e plină lumea de cîrcotași și cusurgii. Dar din dar se face rai. Am primit darul tău cu și mai multă bucurie. A fi înțeles e un lucru extrem de simplu, dar este simultan și o taină. Cînd înțelegem, consimțim ne împărtășim din ea. Ne cuminecăm, nu doar comunicăm.
Pe textul:
„Alergia la cuvinte" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context