CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
Pe textul:
„Donjuanul zădărniciei care zace-n fiecare dintre noi" de Corneliu Traian Atanasiu
(Mihai Cucereavii)
Activista e-n extaz
Literata-i cherchelită,
Epigrama-i fără haz,
Și femeia e... frigidă.
Pe textul:
„Replica la \"Doina Suzănicii\" - Sorin Olariu" de Chereches Maria
Ci-n salonul cu nebunii!\"
(Cornel Simion Galben)
\"unde dai și cine pică?\"
(Corneliu Traian Atanasiu)
Străchinile, indignarea
le cătași cu lumînarea -
unora le stricași seara,
tu ești GALBENă ca ceara.
Pe textul:
„Replica la \"Doina Suzănicii\" - Sorin Olariu" de Chereches Maria
nu m-ascund sub pălărie:
Sorin e epigramist,
tu - un searbăd activist.
Pe textul:
„Replica la \"Doina Suzănicii\" - Sorin Olariu" de Chereches Maria
unde dai și cine pică?
Cu atîta caracter,
te văd la... ATELIER.
Pe textul:
„Replica la \"Doina Suzănicii\" - Sorin Olariu" de Chereches Maria
Cum de-ai scos-o, nu-mi dau seama,
ghetele mi-s strînse cu fermoar.
Pe-altu-ai prins cu epigrama...
și piciorul gol în... galantar.
Pe textul:
„Unui coleg \"ce-și bagă picioarele\"" de Ivășcan Horia
las-o pe fecioara-n pace\"
(Mihai Alchimescu)
Fetele din lumea largă
știu anume ce s-aleagă.
Ele nu privesc la dinți,
ci la punga cu arginți.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
Îmi însușesc părerea dv. prețioasă.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
Acum pun și eu o întrebare candidă: există la epigramiști acea lipsă totală de implicare (ca să nu-i zic patimă) ce face zîmbetul doar pișcător și nicicum corosiv? Este epigramistul doar un Cupidon care azvîrle doar cu săgeți iubitoare? Aruncă ei doar cu petarde acidulate, fără pic de \"vitrion\" în ele?
Eu cred că aici e vorba doar de o patimă transfigurată. De o intensitate mascată abil, de un histrionism care preferă doar să mimeze elegant. Apropourile se mențin, dar li se aplică o surdină.
Și cînd o încasezi... trebuie să te simți onorat. Că ești băgat în seamă.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
Ale tale sînt onorante. Ai dreptate în ce privește greva epigramiștilor. Este oarecum parțială. Or ști ei ce știu. Mi-ar fi plăcut una de zel, dar se vede că nu întrunesc calitățile pe care le invoci.
Cît privește duelurile, sper că-ți dai seama că încerc să o fac mult mai decent decît cel cu care mă confrunt. Folosesc o armă cu care poate nu sînt suficient de versat. Învăț. Și îmi ești și tu de un real folos.
Te întreb sincer: ai avut o persoană care să-ți facă zeci (curînd va ajunge la 5) de comentarii la rînd, text după text (și, vorba ta, evident dușmănoase), fără ca tu să-i răspunzi măcar pe unul din textele lui?
Cu drag și deschis la comentariul cu miez.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„paso-dóble" de Dacian Constantin
Poate e genul meu preferat de proză. Ironie din belșug, animație fără restricții, bîlciul și balamucul național, bîrfa înfloritoare. Cuvîntul bine ascuțit, personajele atent caricaturizate, dialoguri parcă surprinse pe viu de un reportofon dibaci și mehenghi.
Ai har.
Pe textul:
„Taina lacrimilor" de Elena Marcu
de pe cal te pune jos.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
doar de Fat-Frumos ii place ;D\"
Nu-i matură, da\'i bătrînă,
țin\'te bine, Făt Frumos,
că-ți aruncă brîu de lînă
să vă tăvăliți pe jos.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
epigrama o încerci degeaba.
Pe capul dumitale de măgar
stă ca tichia de... mărgăritar.
Pe textul:
„mai bine chel sadea / cînd ți-e vorba doar perdea" de Corneliu Traian Atanasiu
Pe textul:
„Sfiala sau buna așezare în fața sacrului" de Corneliu Traian Atanasiu
ale lui picioare?\"
Tentativa-ți imatură,
pudică și neritmată,
are-o jalnică alură
de fecioară perimată.
Pe textul:
„Epigrama de-o iubești / nu-i bine s-o terfelești" de Corneliu Traian Atanasiu
RUTINIÉR, -Ã, rutinieri, -e,adj., s.m. și f. 1. Adj. (Franțuzism) Șablonizat. 2. S.m. și f. Persoană care lucrează numai prin rutină1, sclav al automatismului. [Pr.: -ni-er] – Din fr. routinier.
RUTINÁR, -Ã, rutinari, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. r o u t i n i e r.
Sînt amîndouă în uz, eu îl folosesc pe primul. Provenind din franceză, pare mai apropiată de original prima pronunție.
awe - an emotion variously combining dread, veneration, and wonder that is inspired by authority or by the sacred or sublime
Cum bine spui: \"înmărmurire ce reunește sfială și respect, venerare\". Ar mai fi un adaos - teroarea, oroarea sacrului.
Ezitarea, șovăiala poate și ele au ceva ca o reținere reverențioasă în fața misterului. Dacă tot îți place Blaga, merită amintită o poezie, Șovăirile roiului, mai ales că se potrivește foarte bine cu șovăiala/sfiala în fața propriului destin:
Aurie, noua seminție de albine
stă să roiască. Patria le alungă. Gura
acestei coșnițe e doldora de zumzet.
În orice clipă va să-nceapă aventura.
Sau poate că un semn venit din depărtare
plecarea le-o amînă înc-o oră.
Sau poate-o spaimă le reține, să nu cadă
incinerate de întîia auroră.
Pe textul:
„Sfiala sau buna așezare în fața sacrului" de Corneliu Traian Atanasiu