Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Jurnalul cerului

IX

1 min lectură·
Mediu
Azi m-am ambiționat să închid și multă zăpadă între file și ea s-a răzbunat și mi-a spălăcit rîndurile. Mai am un rol doar în acest peisaj celest. Și cînd îmi vine replica cel mai adesea tac și îmi înghit sarea cuvintelor. Luna de paloarea albă și subțire a norilor prin care se străvede cerul. E cerul înzăpezit în suavități de cenușă. Departe - suflare-nsumată - închipuirea șfichiuiește-n crestele colinelor lumina. Zăpezi cerești în spulber sub vîntul luminii. Nebune, culorile toamnei izbucnesc excentric în sinucigașe degradeuri de verde, într-o ultimă sărbătoare a deznădejdii. Fără nor, seninul se spălăcește. Doar prin spărtura norilor, cu albul exaltat de soare, albastrul devine grav, adînc, intens. \"Oamenilor bogați cerul, dat în plus, li se pare firesc. Pentru cei săraci, el își recapătă însușirea de har infinit.\" (Camus) Cui îi place să privească cerul, o carte remarcabilă: Norii lui Petru Creția.
063.370
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
145
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Corneliu Traian Atanasiu. “Jurnalul cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-traian-atanasiu/jurnal/131198/jurnalul-cerului

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ana-danADAna Dan
Purificat de vanturi cerul lasa eul sa se apropie de puritatea absoluta, zapada celesta, si receptionand mesajul divin acesta reuseste sa si joace rolul, rolul poetului de a aprecia miracolul creatiei divine......Rolul pe care il remarca Noica, de a fi purtatorul de cuvant al mesajului divin pe pamant.
0
gîndurile tale să fie la fel de lămurite ca acele zăpezi cerești bîntuite de toate vînturile lumii.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
\"Fără nor, seninul se spălăcește. Doar prin spărtura norilor, cu albul exaltat de soare, albastrul devine grav, adînc, intens.

\"Oamenilor bogați cerul, dat în plus, li se pare firesc. Pentru cei săraci, el își recapătă însușirea de har infinit.\" (Camus)\"

Eu aici mă aștern ușor, ca și cum aș uita și de cer, și de cuvinte, și aș îmbrățișa numai spațiul acesta tăcut dintre ele. camus mă pândește cu întrebări, iar eu mă fac simplu cer peste noapte.

Frumos te scrii în Jurnal, Corneliule, voi păși în urmă aucm, să parcurg și altele, discret, abia simțibil.

Drag, Ela
0
Uite, deși n-ai spus-o, simt că am cam trădat cerul nopții. Am uitat de orele ciudate la care mă sculam ca să văd constelațiile răsărite abia spre dimineață. De cerul sobru cînd doar Leul și Fecioara populează bolta...

Cerul rămîne la locul lui, privirea mea pare să-l uite neuitîndu-se.
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
Dialog nebunesc intre cer si cuvantul uitat de rasuflare, nici nu puteai sa nu ma cutremuri cu acea \"ultima sarbatoare a deznadejdii\" in paradoxale nuante degradate de verde, cu pata care accentueaza infinitul...
M-ai aruncat direct inspre Camus dinainte, multam!
0
Despre peisaj spunea Camus că ne privește cu o stranie indiferență, \'ne neagă fără mînie\' și, uneori, feremecați de această blîndă nepăsare răzvrătirea noastră se potolește și simțim fără vreo reținere că-n în chiar inima ei s-a cuibărit o consimțire.
0