Mi-e dor de tine lună
Cum te deschizi->un iris pe al boltei negru;
Cadran de cer încadrat de pini.
Mi-e dor de haloul tău roșcat și patinat
De perla ta ciobită între două scoici de
Aș sta pe albul de retină
Și-n propriul ochi aș vrea să fiu
Dansând cu fire de lumină-
Portret al zilei purpuriu.
Să privesc, să știu, să fiu acol
Unde al lumii chip se-arată,
Tăiat de-al
Se-n
Vârte împrejurul împrejur
În mijlocul frunzelor privesc :
Cum închipuie un abajur
Scaldat de razele ce asfințesc.
Sunt la mine în casă, acasă
Și contemplu cerul în amurg
Visând furtuna
Ce culoare are gustul?
Și focului ce imn să-i scriu
Când hulpav îmi înghite mustul
Și vinului îi e sicriu !
Ai văzut cum arde-o vie ?
Cum focul o mistuie deodat
Cum le risipește în pustie
M-aș răstigni-ntre sânii tăi,
Un Crist-aș fii pe crucea de argint,
Priponit între tâlharii răi
Să gust buretul cu absint.
Pe întinsul unui decolteu
M-ar strivi două doar Golgote,
Aș sta slab,
