Aș sta pe albul de retină
Și-n propriul ochi aș vrea să fiu
Dansând cu fire de lumină-
Portret al zilei purpuriu.
Să privesc, să știu, să fiu acol
Unde al lumii chip se-arată,
Tăiat de-al
Mi-e dor de tine lună
Cum te deschizi->un iris pe al boltei negru;
Cadran de cer încadrat de pini.
Mi-e dor de haloul tău roșcat și patinat
De perla ta ciobită între două scoici de
Ce culoare are gustul?
Și focului ce imn să-i scriu
Când hulpav îmi înghite mustul
Și vinului îi e sicriu !
Ai văzut cum arde-o vie ?
Cum focul o mistuie deodat
Cum le risipește în pustie
M-aș răstigni-ntre sânii tăi,
Un Crist-aș fii pe crucea de argint,
Priponit între tâlharii răi
Să gust buretul cu absint.
Pe întinsul unui decolteu
M-ar strivi două doar Golgote,
Aș sta slab,
Se-n
Vârte împrejurul împrejur
În mijlocul frunzelor privesc :
Cum închipuie un abajur
Scaldat de razele ce asfințesc.
Sunt la mine în casă, acasă
Și contemplu cerul în amurg
Visând furtuna
