Poezii

Aș sta pe albul de retină Și-n propriul ochi aș vrea să fiu Dansând cu fire de lumină- Portret al zilei purpuriu. Să privesc, să știu, să fiu acol Unde al lumii chip se-arată, Tăiat de-al

Mi-e dor de tine lună Cum te deschizi->un iris pe al boltei negru; Cadran de cer încadrat de pini. Mi-e dor de haloul tău roșcat și patinat De perla ta ciobită între două scoici de

Ce culoare are gustul? Și focului ce imn să-i scriu Când hulpav îmi înghite mustul Și vinului îi e sicriu ! Ai văzut cum arde-o vie ? Cum focul o mistuie deodat Cum le risipește în pustie

M-aș răstigni-ntre sânii tăi, Un Crist-aș fii pe crucea de argint, Priponit între tâlharii răi Să gust buretul cu absint. Pe întinsul unui decolteu M-ar strivi două doar Golgote, Aș sta slab,

Se-n Vârte împrejurul împrejur În mijlocul frunzelor privesc : Cum închipuie un abajur Scaldat de razele ce asfințesc. Sunt la mine în casă, acasă Și contemplu cerul în amurg Visând furtuna